„Miracolul vieții apare de la prima ecografie din sarcină și continuă cu fiecare mișcare și bătaie de inimă …” menționează Doctor Tom. Dar, miracolul auzului pentru bebelușul tău, oare când apare?
Cum se aude primăvara prin urechile micuțului tău?
Știai că auzul este complet dezvoltat când bebelușul vine pe lume?
Sunt doar cateva întrebări pe care le discutăm împreună cu Doamna Dr. Diana Ionescu, Doctor în Medicină, Medic Primar ORL din cadrul Spitalului Clinic de Copii Dr. Victor Gomoiu.
De fapt, se cunoaște deja că un bebeluș este capabil să audă sunete încă din timpul vieții intrauterine, el începând să ”tragă cu urechea” încă din săptămâna a 16-a de sarcină. Ce poate fi mai minunat decât momentul magic când bebelușii încep să aibă reacții la sunetele și vocile din jurul mamei și asta se întâmplă aproximativ în săptămâna a 25-a de sarcină.
Însă, cel mai puternic sunet pe care copilul tău îl aude când este în uter, este vocea ta, vocea mamei. În mod poate surprinzător, postnatal, bebelușul poate să recunoască vocea mamei încă din primele clipe de viață, se poate liniști la auzul acesteia, pentru că o cunoaște cu mult timp înainte de a se naște.
Fără auz însă, nu există vocea mamei, nu există cântec de leagăn, nu există alint, nu există viață acolo unde nu sunt sunete.
Există riscul că bebelușul tău să̆ sufere de o deficiență de auz?
Ce trebuie să faci că să te asiguri că micuțul tău e perfect ?
Între examinările de rutină ale stării de sănătate efectuate din primele zile de viață, asigura-te că este inclus și screening-ul pentru testarea auzului. Testarea utilizează două teste simple pentru verificarea auzului, total nedureroase pentru copilul tău. De regulă se efectuează când bebelușul doarme.
Pentru că un nou născut cu surditate se comportă similar cu un bebeluș cu auz normal, în lipsa testării de screening în prima lună, depistarea afecțiunii se va face tardiv, pentru că părinții sesizează problema lipsei vorbirii și se adresează medicului abia când copilul are în jur de 15-19 luni. Testarea de screening permite să fie identificați de timpuriu aproape toți acești copii. Identificarea timpurie a surdității este esențială pentru dezvoltarea normală a bebelușului tău.
Care poate fi cauza deficienței de auz a bebelușului tău?
Deficiență de auz la nou–născuți poate fi produsă de: prematuritate, diferite infecții congenitale, infecțiile postnatale (meningite, septicemii), infecția congenitală cu citomegalovirus (CMV) – (nou-născuții infectați se pot naște cu pierderea auzului și multe alte simptome. Dacă fătul este infectat chiar înainte, în timpul sau la scurt timp după naștere, deficiența de auz se poate instala și mai târziu), defecte genetice etc.
Hipoacuzia congenitalăeste cea mai frecventă boală prezentă la naștere (1-3/1000 de nou-născuți), fiind un handicap invizibil, de aceea diagnosticul în timp util nu se poate face decât prin depistarea activă a deficienței auditive. Screeningul universal al auzului la nou-născut este singură metodă prin care putem să identificăm sugarii cu posibile probleme de auz, iar aceștia trebuie trimiși spre centre de audiologie, în vederea diagnosticului de certitudine și a cuantificării hipoacuziei.
Care sunt testele care trebuie efectuate pentru screeningul auditiv și cum se desfășoară ele ?
1. Test de otoemisiuni acustice (OAE)
Testarea emisiilor otoacustice evocate constituie metoda inițială de investigare audiologică. Examinatorul introduce o mică piesă auriculară cu capăt moale în conductul auditiv al nou născutului tău, iar această piesă transmite în ureche niște sunete. În momentul în care urechea internă (cohlea) recepționează un sunet, de regulă se produce un ecou. Cu ajutorul unui computer, examinatorul poate vedea cum răspunde urechea bebelușului la sunet. Prezenţa ecourilor emise de urechea bebelușului apare sub forma răspunsului PASS, în timp ce absența sunetelor apare sub forma REFER.
PASS înseamnă că urechea micuțului este sănătoasă.
REFER înseamnă doar că nu s-a putut înregistra răspunsul urechii interne. Acest lucru se poate întâmpla fie pentru că există o problemă (surditate) şi celulele ciliate nu pot emite acele sunete, fie pentru că ceva a împiedicat pătrunderea sunetelor până la cohlee sau nu s-au putut înregistra răspunsurile.
Ce poate împiedica pătrunderea sunetelor către urechea internă la nou născuți?
– vernix caseosa în conductul auditiv, (substanța alb-cenușie, de consistentă grăsoasă, care acoperă în straturi mai mult sau mai puțîn groase pielea nou-născutului)
– conduct auditiv prea îngust
– sondă prost poziționată, sprijinită de peretele conductului
– lichid prezent în urechea medie
Aceste situații pot să dispară cu ocazia reluări testării, în zilele sau în săptămânile următoare.
2. Potenţialele evocate auditive de screening (ABR)
Testarea presupune montarea a trei electrozi de suprafaţă (pe cap, torace și retroauricular ) şi o sondă la nivelul conductului auditiv extern care emite sunete că şi în cazul otoemisiunilor acustice. Electrozii captează semnale de la nivelul nervului auditiv, de la nivelul nucleilor şi al căilor de conducere din trunchiul cerebral, semnale interpretate sub formă de PASS sau REFER, adică răspuns prezent sau absent. Potențialele evocate auditive de screening evaluează sistemul auditiv până la nivelul trunchiului cerebral. Este tot o evaluare calitativă ca şi otoemisiunile, doar că se pot detecta şi problemele auditive dincolo de urechea internă cum ar fi neuropatia auditivă.
Testările nu sunt de lungă durata, durează până la 5-10 minute şi nu necesită o camera insonoră, ci doar un bebeluș liniștit şi un ambient prietenos.
În prezent, Programul Național de Screening Auditiv la nou-născut a prevăzut cu aparate de otoemisiuni acustice toate maternitățile din țară, test care trebuie obligatoriu făcut tuturor copiilor la naștere. În cazul copiilor care prezintă factor de risc ar trebui efectuate potențiale evocate auditive (ABR), chiar dacă rezultatul otoemisiunilor acustice (OAE) este bun, aceşti copii urmând să fie îndrumați către un centru de diagnostic specializat pentru a fi urmăriți în timp, din punct de vedere audiologic.
Ce trebuie făcut dacă „nu a trecut testul” bebelușul tău ?
Trebuie să știm că testele de screening auditiv ridică doar suspiciunea unei hipoacuzii/surdități. Este vorba de teste calitative şi nu cantitative. O parte din copiii care nu trec inițial screeningul auditiv vor trece testul ulterior.
Bebelușilor fără factori de risc și care au trecut cu bine testul (PASS) li se recomandă urmărirea dezvoltării limbajului, precum și o reevaluare audiologică după vârsta de 4 ani sau/și la intrarea în colectivitate.
Dacă testarea efectuată în maternitate nu a ieşit bine (REFER) cel puțin la una din urechi, se recomandă retestarea în următoarele două săptămâni, până la vârsta de o lună a bebelușului. Medicul care va lua nou-născutul în evidenţă trebuie să vadă dacă s-a efectuat testarea de screening auditiv şi rezultatul obținut pentru a putea trimite sugarul la reevaluare dacă este cazul. La a două testare, cei mai mulți copii trec de regulă testul de screening şi doar un mic procent necesită o evaluare audiologică în scop diagnostic în jurul vârstei de 3 luni, într-un centru de audiologie/ORL specializat.
Nou-născuții din secțiile de terapie intensivă (AȚI) din maternități care au obținut PASS la ambele urechi necesită evaluare audiologică la 6 și la 18 luni, în centrele de Audiologie/ORL specializate.
Nou-născuții diagnosticați cu hipoacuzie în urma diagnosticului audiologic din centrele de Audiologie/ORL specializate primesc recomandarea protezării auditive; evaluarea beneficiului protezării la 3-6 luni. La nivel de centru ORL specializat se va stabili ulterior strategia de urmărire după 12 luni, în funcție de caz.
Evaluarea nou-născuților cu suspiciunea de surditate este complexă, reprezintă un puzzle ce trebuie să fie realizat de o echipă medicală multidisciplinară formată din medic ORL, audiolog, neurolog, genetician, pediatru.
Deoarece cauza principală a hipoacuziei congenitale o constituie bolile genetice, medicii recomandă efectuarea testelor genetice și a consultului la medicul genetician clinician pentru precizarea diagnosticului cauzal. Hipoacuzia reprezintă un handicap senzorial frecvent întâlnit care are un impact major nu numai asupra persoanei cu deficiență de auz ci și asupra familiei și societății.
Știați că auzul este singurul simț care se poate reface … într-o mare proporție, folosind ”ochelarii de urechi” prescriși de medic?
